HALOPERIDOL - RICHTER 2MG/ML X 1

Compoziţie Un ml picături orale, soluţie conţine haloperidol 2 mg şi excipienţi: acid lactic 90%, p-hidroxibenzoat de metil, p-hidroxibenzoat de n-propil, apă purificată. Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, derivaţi de butirofenonă. Indicaţii terapeutice Tulburări psihotice - ca tratament, în manifestări acute şi cronice ale unor psihoze, îndeosebi schizofrenia; tulburări psihotice induse de medicamente.

Poate fi util de asemenea, pentru tratamentul pacienţilor agresivi şi agitaţi, în cadrul demenţei sau retardării psihice. Tulburări grave de comportament la copii - hiperexcitabilitate, activitate motorie excesivă însoţită de agresivitate, impulsivitate, scăderea atenţiei, fluctuaţii de dispoziţie. Haloperidolul se administrează numai dacă pacienţii nu au răspuns la psihoterapie sau la alte tratamente medicamentoase.

Sindrom Gilles de la Tourette - pentru tratamentul ticurilor şi vocalizărilor la copii şi adulţi. Autism infantil - pentru reducerea stereotipiilor, negativismului, labilităţii afective şi pentru îmbunătăţirea performanţelor la învăţare. Coree Huntington.

Greaţă şi vărsături induse de terapia cu chimioterapice anticanceroase, ca profilaxie şi tratament de linia a doua. Contraindicaţii - hipersensibilitate la haloperidol sau la oricare dintre excipienţii produsului; - deprimare toxică severă a sistemului nervos, determinată de alcool etilic sau de medicamente deprimante centrale; - comă; - leziuni ale ganglionilor bazali; - tulburări neurologice însoţite de manifestări piramidale sau extrapiramidale. Precauţii Este necesar control stomatologic repetat, în special la adulţi şi vârstnici, deoarece haloperidolul inhibă secreţia salivară (prin efecte anticolinergice periferice), favorizează apariţia cariilor, afecţiunilor odontale, candidozei şi disconfortului bucal.

La pacienţii vârstnici sunt necesare doze mai mici şi supravegherea atentă a tratamentului, deoarece există risc mai mare de hipotensiune arterială ortostatică, manifestări extrapiramidale, diskinezie tardivă. În cursul tratamentului cronic sau cu doze mari este necesară monitorizarea elementelor figurate sanguine, a eventualelor manifestări precoce ale diskineziei tardive, a manifestărilor de supra- sau subdozaj şi a funcţiei hepatice. Tratamentul trebuie întrerupt imediat în cazul în care apare o deprimare semnificativă a hematopoiezei.

Au fost raportate cazuri rare de moarte subită la pacienţi care au primit medicaţie antipsihotică, inclusiv haloperidol. Deoarece în timpul tratamentului cu haloperidol s-a observat prelungirea intervalului QT, se recomandă prudenţă la pacienţii cu risc cardiovascular (hipokaliemie, asociere de medicamente cunoscute pentru efectul de prelungire a intervalului QT). Datorită posibilei fotosensibilizări se va evita expunerea la soare sau radiaţii ultraviolete.

Se recomandă evitarea consumului de alcool. Trebuie evitate eforturile fizice mari, datorită riscului cardiovascular. Haloperidol conţine p-hidroxibenzoat de metil şi p-hidroxibenzoat de n-propil, care pot determina reacţii alergice, chiar întârziate.

Interacţiuni Trebuie ţinut cont de intenţia de a utiliza diferite alte medicamente, inclusiv cele care se eliberează fără prescripţie medicală (mai ales decongestive nazale şi antialergice). Principalele interacţiuni sunt cu: - amfetaminele: haloperidolul scade efectul stimulant al acestora, iar efectele sale antipsihotice pot fi diminuate; - anticolinergicele şi antihistaminicele: potenţează efectele secundare anticolinergice ale haloperidolului, cresc presiunea intraoculară, pot determina tulburări gastro-intestinale (constipaţie mergând până la ileus paralitic), scad absorbţia haloperidolului şi îi pot scădea eficacitatea (se impune adaptarea dozei); - antiepilepticele: haloperidolul favorizează accesele epileptice; - alcoolul etilic şi medicamentele deprimante centrale (sedative, hipnotice, tranchilizante, analgezice opioide): efectele deprimante centrale sunt crescute, risc de deprimare respiratorie şi hipotensiune arterială; - metildopa: risc crescut de reacţii adverse nervos centrale; - levodopa: haloperidolul îi anulează efectele antiparkinsoniene; - antidepresivele triciclice: prelungirea şi intensificarea efectelor sedative şi anticolinergice; - carbamazepina, fenitoina, fenobarbitalul şi rifampicina (inductoare enzimatice), în administrare cronică: scad semnificativ concentraţia plasmatică a haloperidolului, făcând necesară creşterea dozelor; - litiul: risc crescut de tulburări neurologice, se întrerupe imediat tratamentul; - anticoagulantele orale: haloperidolul le scade efectul; - epinefrina şi alte simpatomimetice: haloperidolul antagonizează efectele alfa-adrenergice; - blocantele terminaţiilor simpatice (de exemplu guanetidina): produsul le scade efectul hipotensor. Înaintea intervenţiilor chirurgicale sau stomatologice utilizarea haloperidolului tr