DEXAMETHASONE SODIUM PHOSPHATE 8 MG/2 ML X 5

Compoziţie Un ml soluţie injectabilă conţine fosfat de dexametazonă 4 mg sub formă de fosfat disodic de dexametazonă 4,372 mg şi excipienţi: creatinină, citrat de sodiu, metabisulfit de sodiu, hidroxid de sodiu, parahidroxibenzoat de metil, parahidroxibenzoat de propil, apă pentru preparate injectabile. Grupa farmacoterapeutică Corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi. Indicaţii terapeutice Administrare sistemică (i.v. sau i.m.) Tulburări endocrine: - insuficienţa cortiocosuprarenală primară sau secundară (prima alegere este hidrocortizon sau cortizon, dar analogii sintetici pot fi utilizaţi cu mineralocorticoizi); - hiperplazie congenitală a glandei suprarenale.

Tulburări non-endocrine: - alergie sau anafilaxie (edem angioneurotic şi anafilaxie); - afecţiuni gastro-intestinale (boală Crohn, colită ulceroasă); - infecţii (tuberculoză miliară şi şoc endotoxic, numai în asociere cu tratament chimioterapic adecvat); - tulburări neurologice (hipertensiune intracraniană secundară tumorilor cerebrale, convulsii la copil); - afecţiuni respiratorii (astm bronşic, bronhopneumonie de aspiraţie); - boli dermatologice (necroliză epidermică toxică); - şoc (tratamentul adjuvant în doze mari, fiind indicat în tratamentul iniţial al şocului, deşi nu influenţează rata globală de supravieţuire). Administrare locală Dexamethasone Sodium Phosphate se injectează intraarticular sau în ţesuturile moi, în următoarele afecţiuni: - sindrom de canal carpian; - tenosinovită; - poliartrită reumatoidă şi reumatism degenerativ cu componentă inflamatorie; - administrare intralezională în afecţiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistică, lichen simplex localizat şi cicatrici cheloide. Contraindicaţii - Hipersensibilitate la dexametazonă sau la oricare dintre excipienţi. - Infecţii sistemice, dacă nu se administrează terapie antiinfecţioasă adecvată. - Infecţii fungice sistemice. - Infecţii virale în evoluţie (hepatite, herpes, varicelă, zona zoster). - Artritele septice (gonococice, tuberculoase) reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea intra-articulară. - Psihoze necontrolate prin tratament. - Ulcer gastro-duodenal şi diateză hemoragică.

Totuşi, dacă administrarea de glucocorticoizi este absolut necesară, aceste contraindicaţii nu vor fi considerate absolute. Vaccinarea în timpul corticoterapiei este contraindicată. Precauţii Pentru a reduce la minimum reacţiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cât mai scurte, precum şi prin administrarea unei doze zilnice unice, dimineaţa sau a unei doze unice o dată la două zile.

Este necesară reevaluarea frecventă a răspunsului clinic. În timpul tratamentului prelungit se produce atrofia corticosuprarenalei, care poate persista ani de zile după întreruperea tratamentului. De aceea, scăderea dozei se va face gradat (în săptămâni sau luni, în funcţie de durata tratamentului şi de doza administrată), pentru a preveni insuficienţa acută corticosuprarenală.

În timpul tratamentului prelungit, orice infecţie intercurentă, intervenţie chirurgicală sau traumatism, necesită creşterea temporară a dozei de dexametazonă. Se recomandă ca pacienţii să poarte asupra lor o brăţară sau un bilet de atenţionare în care să fie înscrise: medicamentul administrat, doza şi durata tratamentului. În timpul tratamentului cu glucocorticoizi răspunsul imun este diminuat, asfel încât este posibil să crească susceptibilitatea la infecţii.

Manifestarea clinică a infecţiilor poate fi atipică, astfel încât, boli severe cum ar fi tuberculoza sau septicemia pot evolua fără semne evidente, fiind diagnosticate doar în stadii avansate. De aceea, se recomandă asocierea tratamentului antibiotic adecvat, atunci când este necesar. Varicela poate fi letală la pacienţii cu imunosupresie.

De aceea, bolnavii trataţi cu glucocorticoizi, care nu au avut varicelă, trebuie sfatuiţi să evite contactul cu persoanele bolnave de varicelă sau herpes. În caz de expunere, pacienţii aflaţi în tratament sau cei care au urmat tratament cu glucocorticoizi în ultimele trei luni necesită imunizare pasivă în primele zece zile de la expunere. În cazul confirmarii dignosticului de varicelă, este necesară îngrijire urgentă de specialitate.

Dacă apare varicelă în timpul tratamentului, glucocorticoizii nu se întrerup din cauza riscului de insuficienţă suprarenaliană acută. Pacienţilor trataţi cu glucocorticoizi nu trebuie să li se administreze vaccinuri cu tulpini vii atenuate deoarece raspunsul imunitar este redus. La vârstnici, în tratamentul de întreţinere se vor alege dozele astfel încât să se evite apariţia reacţiilor adverse: osteoporoză, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută la infecţii şi atrofie cutanată.

Este necesară o supraveghere medicală atentă. În tratamentul injectabil local, de exemplu în tendinite sau tenosinovite, trebuie să se injecteze în spaţiul dintre